1. Ce stil literar îți place cel mai mult?

Sunt o cititoare pasionată, deschisă către mai multe stiluri literare. Fiind curioasă din fire și interesată de a cunoaște o diversitate de perspective și povești create de alți colegi scriitori, savurez atât ficțiune, cât și non-ficțiune. Cărțile de non-ficțiune mă îmbogățesc cu o multitudine de informații obiective despre lumea în care trăim, iar ficțiunea mă poartă pe meleagurile inedite ale imaginației umane, prin alte culturi, alte sisteme de valori, alte panorame asupra vieții.

Mă atrag cărțile care îmbină mai multe stiluri sau mai multe teme literare, cum ar fi: realism magic, ficțiune istorică, povești ale devenirii, călătorii, personaje ce provin din medii culturale diferite, acțiuni pe mai multe fire narative și care se transformă în timp.

2. Cum se împacă opera ta literară cu cariera în inginerie?

Probabil că, prin inginerie, am învățat să observ lumea înconjurătoare într-un mod pragmatic, atent la detalii și la cauzalitate, iar opera mea literară este forma prin care am reușit să comunic rezultatele acestor observații :).

Ingineria este, dintr-o anumită perspectivă, un fel de poezie. O poezie a funcționalității. Ce să faci, ce pași să urmezi, pentru a crea ordine în univers și a ajuta obiectele lipsite de viață cu care lucrezi să dobândească utilitate.

Prima mea carte, “Provocări și echilibru în coaching executiv pragmatic”, este o lucrare de non-ficțiune, care reflectă fidel sinergia dintre inginerie și științele umaniste, în practica mea profesională. Din dorința de a ajuta oamenii să își împlinească potențialul, prin coaching, am inovat, alături de colegi și beneficiind de încrederea și deschiderea clienților și colaboratorilor, o metodologie de coaching – pragmatic, l-am numit noi – care împletește certitudinile unor idei provenite din științele realiste, inginerești, cu umanismul expansiv al științelor mai noi ale dezvoltării personale.

A doua carte, scrisă împreună cu alți 3 autori, “Calendarul zâmbetelor realiste”, se înscrie pe aceeași linie de non-ficțiune, cu o orientare mai pronunțată către orice cititor care caută, pe cont propriu, inspirație și optimism. Mic tratat de coaching pragmatic, organizat pe fiecare lună a anului, cartea aduce în același loc motivație, suport și provocare, jurnal de călătorie, în stil descriptiv oglindit distinct de personalitățile diferite ale autorilor.

Următoarea carte, publicată în plină pandemie, “Înainte”, a reprezentat saltul pe care îl intuiam demult de la non-ficțiune, la ficțiune. Un roman al vindecării, a cărui acțiune se desfășoară pe parcursul a 40 de ani, pe două axe temporale distincte, care, inevitabil, se ciocnesc într-un spațiu de katharsis, pentru personaje, cartea abordează o temă dragă mie, cea a supraviețuitorului care se ridică deasupra experiențelor traumatice și ajunge să își locuiască în armonie nou dobândita libertate personală.

Apoi, au fost anii întunecați în care închiderea în case a părut a deveni norma socială, timp în care creativitatea mea a fost plecată într-un concediu de odihnă, în așteptarea trezirii omenirii înconjurătoare din ofurile colective, câteva reale, majoritatea imaginate.

În viața mea personală a început o tranziție pe care tocmai o închei, cea de la viața în capitala aglomerată, între betoane și frustrări nenumărate, mai ales în trafic, la viața într-o suburbie liniștită, la casă și curte, în mijlocul naturii. Așa am ajuns la poezie. Așa s-au născut “sufletele năstrușnice”.

3. De unde ți-a venit ideea cărții?

Anul trecut, în 2023, ziua mea aniversară a fost o sublimă zi de toamnă romantică, delicată, așa cum îmi place mie. Pe seară, am ieșit în oraș, într-un loc deosebit, la teatrul Godot, o casă din Bucureștiul de odinioară, cu istorie interesantă și, în prezent, gazdă a unor expoziții de artă. Ziua următoare, dimineața, mă delectam pe terasă, în compania lui Ciprian, desigur, iar pisoii noștri se jucau de zor, unii cu alții, prin copaci și la vânătoare de vietăți zburătoare. Adia un vânt ușor, care mă ducea cu gândul ba la munte, ba la mare, ba la unul din locurile minunate pe care le-am vizitat, în lumea largă.

Atunci mi-a venit ideea să încerc să reprezint, în versuri, emoția și frumusețea acestor momente trecătoare, de amintiri împletite cu prezent și animate de cei dragi nouă. Atunci am scris prima poezie a volumului “Suflete năstrușnice”, “Septembrie”.

4. Cum ai ales aceste patru categorii de suflete năstrușnice?

Cred că ele, categoriile, m-au ales pe mine. Eu am scris de fiecare dată când am simțit că o emoție dorește să fie pusă în versuri. Primele poezii au fost inspirate de natură și scrise, în mare parte, toamna, poate șoptite de vânt. Așa a apărut categoria “Suflet de vânt”, a cărei poezie introductivă descrie tocmai forța multifațetată a acestui element invizibil, intangibil, vântul, care însă are atât de mare impact asupra mediului înconjurător, implicit și asupra noastră. Vântul e acea prezență, similară motivației umane, care pune totul în mișcare, inclusiv pauzele și odihna.

Categoria “Suflet de om” mi-a fost inspirată de bătrâneii din piață. Ca o paranteză de context personal, începând din pandemie, mi-am mutat sursa cumpărăturilor, din supermarket, la mici producători și în piață. Motivele depășesc cadrul acestui interviu, esențial este că, astfel, am început să intru în relație cu tot felul de oameni, harnici și modești, însuflețiți de variate idealuri individuale, care nu au blog, imagine hyper-marketată sau ego supradimensionat. În schimb, au povești de viață și atitudini simple, autentice. De la ei mi-a venit ideea unor poezii despre sufletul omului, așa cum e el, neprefăcut, neconstrâns de uzanțe sociale și așteptări ale celorlalți. Această categorie include și poezii vesele, urări transmise cu ocazia unor sărbători, dar și poezii întunecate, despre sentimente precum invidia, dezamăgirea, trădarea.

“Suflet de pisică” a venit, natural, de la copilașii iubitori, blănoși, care îmi luminează viața cu prezența lor înțeleaptă și vindecătoare. Fiecare poezie este un portret al unui pisoi sau grup de pisoi, cu accent pe personalitatea și caracterul suflețelului în cauză. De la pisica din copilărie, Nanimiț, trecând pe la Zen, motănelul răpus de iresponsabilitatea invazivă a medicinei moderne, până la Hopi și Pixie, pisoiași adoptați de noi, și Scotty și Figa, pisoiași care ne-au ales, incluzând și alți tovarăși felini pe care i-am cunoscut sau încă îi întâlnim frecvent, poeziile sufletelor de pisică își propun să atragă atenția asupra imensității vieții situate dincolo de limitele înțelegerii omenești și a comunicării prin cuvinte.

“Suflet de pribegie” conține amintiri afective din călătoriile prin lume, locuri și experiențe pe care le-am reținut altfel decât ca instantanee de revistă de călătorie, ci mai degrabă ca și ferestre către alte realități, cu spațiu, timp, cultură, valori diferite de cele de zi cu zi. Poeziile pribegiei sunt cele mai lungi din volum, pe de o parte pentru că sunt multe idei pe care le am de împărtășit, subsumate acestor călătorii, pe de altă parte, pentru că am încercat să păstrez corespondența între locurile efective care au inspirat versurile și interpretarea mea lirică, dând indicii cititorului care poate a vizitat sau a auzit despre acestea și contemplează a le explora. Pe principiul că fiecare loc are o energie proprie, care se aliniază mai mult sau mai puțin cu fiecare din noi, sper ca poeziile din categoria sufletelor de pribegie să constituie recomandări de călătorie, pentru acei cititori ce rezonează cu mesajul perceput de mine, din aceste locuri.

5. Care este poezia ta preferată?

E dificil să aleg între creații. Fiecare poezie este specială, în felul ei. Poeziile “Suflet de vânt” îmi plac, pentru că ador natura. Cele “Suflet de pisică” îmi amintesc de iubirea diafană a felinelor din viața mea. “Suflet de om” îmi evocă empatie pentru anumite persoane și prețuire pentru ce m-au învățat. Iar “Suflet de pribegie” mă transportă instant în locurile ce se regăsesc în versuri. Deci… Toate îmi plac!

6. Cum ai ales să publici prin Editura Pragmatic Publishing?

Pragmatic Publishing este editura mea de suflet. Înființată din dorința de a promova autorii debutanți, de a îi ajuta să navigheze prin jungla poate prea comercială sau poate prea orientată pe indicatori cantitativi, în detrimentul celor calitativi, a pieței de carte, Pragmatic Publishing este locul unde o echipă tânără și pasionată lucrează îndeaproape cu tine, autorul, adăugând plus valoare mesajului auctorial, prin activități de revizuire, tehnoredactare, prezentare a cărții, pentru publicul larg și, mai ales, prin a te motiva să îți dezvolți stilul personal de scriitor, în secolul al-XXI-lea, când expunerea prin social media creează presiuni fără precedent în istoria literaturii.

Apreciez de asemenea că volumele publicate de Pragmatic Publishing sunt disponibile și în format ebook, prin Google Play și Amazon. Și că pot fi comandate cu ușurință, fie de pe website-ul editurii, fie de pe eMag.

7. Nonficțiune, proză, poezie – ce stil literar să așteptăm de la tine pe viitor?

Pentru mine, scrisul e o activitate curentă, aproape zilnică, la fel ca și sportul, pe care îl practic pentru menținere în formă, și ca cititul, pentru tonifiere intelectuală. După lunga pauză cauzată de pandemie, am revenit cu nesaț la scris. Astfel că momentan am în lucru un volum nou de poezie și unul de non-ficțiune, iar din când în când mă vizitează idei despre un nou roman sau o alternativă de proză, povestirile. Ce va vedea lumina tiparului mai întâi este o surpriză, inclusiv pentru mine. Voi lăsa intuiția și inspirația să îmi ghideze pașii.

8. Cum ai descrie procesul tău de creare a unei poezii?

O poezie este un buchet de simțiri ce există deja în conștiința mea, cu mult înainte de a o scrie. Deci, poezia există aprioric procesului fizic de scris. Apoi, apare un trigger, ceva ce declanșează intenția de a trece de la gând, la faptă. Poate fi ceva ce observ – o floare, o întâmplare, o pisică, sau ceva ce îmi apare, ca idee de sine stătătoare – să descriu soarele arzător al deșertului, sau oceanul șuierător de pe țărmul Portugaliei, sau Halloween-ul, sau pur și simplu o dorință de a compune rimă și ritm. Apoi iau tableta, merg în biroul meu suspendat între doi duzi, hamacul, sau în biroul indoors sau într-un alt spațiu benefic creativității. Și scriu.

9. Cine crezi că ar aprecia cel mai mult noul tău volum de poezii?

Oricine are deschidere către frumusețea și înțelepciunea vieții, în toate formele ei.

Sunt curioasă, ca și în cazul celorlalte cărți publicate, cine vor fi cititorii. Îi aștept cu reacții, pe email, pe site, pe social media și pe pagina de Goodreads a cărții. Și îmi doresc ca poeziile să îi încurajeze în a își observa și aprecia propriile suflete năstrușnice.

10. Dacă ai descrie cartea „Suflete năstrușnice” în două versuri, care ar fi acestea?

Excelentă întrebare!

“Să torci liniștit, pe boare de gând,

Om bun, călător, lumi noi căutând.”

11. Dacă „Suflete năstrușnice” ar fi proză, ce fel de poveste ar fi (romanță, dramă, thriller, comedie, mister)?

Cred că ar fi mister :). Pisici înțelepte, natură care vorbește, oameni ce meditează la sensul vieții, în loc să stea pe telefoane, și călătorii încărcate de sens… Cine mai întâlnește așa ceva, în lumea noastră contemporană, dominată de viteză, neoane, superficialitate și preocupări nu neapărat prietenești față  de viețile altora?

Ar putea să fie și thriller, pentru cititorul imersiv. Începând dintr-un loc pașnic, cu natură care oferă suport, în “Suflet de vânt”, cititorul devine confidentul unor peripeții, în “Suflet de om”, care culminează cu o altă perspectivă asupra realității, a mai multor observatori, prin “Suflet de pisică”. Apoi, în “Suflet de pribegie”, cititorul se regăsește pendulând între spații geografice distincte, fiecare în sine o lume, care îi vorbește. Ajuns la finalul cărții de poezii, cititorul s-a transformat. În ce fel? Să fie noul sine o versiune evoluată sau, dimpotrivă? Doar cititorul ar putea să răspundă…

Mulțumim!

Și vă invităm să savurați noua carte „Suflete năstrușnice” scrisă de autoarea Iulia Dobre-Trifan.